[…]
„Dacă guvernele de pe Terra vor decide suspendarea lucrărilor la START 1, guvernele de pe Nomia vor face acelaşi lucru”, spuse Mihail Storm. „Presiunea publică generată de fanatism şi teamă va fi enormă. Cu regret o spun, dar nici democraţia, nici avansul tehnologic nu au scos din minţile oamenilor, şi bănuiesc că nici din ale nomienilor, acest fanatism!”
„Asta pentru că facem întotdeauna totul cu jumătăţi de măsură”, interveni Abracadabraus. „Valabil şi pentru noi, şi pentru voi, oamenii. Absenţa cunoaşterii care, pe anumite coordonate, este egală cu necunoaşterea, cu neînţelegerea răului, generează exact răul pe care vrem să-l evităm. Superficialitatea este inamicul cel mai redutabil al civilizaţiei. Iar aici suntem cu toţii vinovaţi, indiferent în ce loc din Univers ne-am născut.”
Bicefalul lui Cabalianus se mişcă uşor în semn de înţelegere şi acceptare. Mihail Storm ridică din umeri. Pentru el, toate acestea exprimau doar puncte de vedere.
Pământeanul continuă placid:
„Suspendarea proiectului START 1 va fi cel mai dur semnal de ruptură, iar justificarea va fi la îndemâna oricui: costurile sunt foarte ridicate şi nu ne permitem o investiţie de-o asemenea anvergură. Repet ceea ce am mai spus: ca să liniştim apele, e nevoie de altceva!”
Se lăsă, din nou, tăcerea. Juklian îi aruncă lui Abracadabraus o privire sfredelitoare, dar acesta îl înfruntă cu seninătate.
„Abri, dacă ai ceva de spus, spune!” îl îndemnă Ascamov pe khazian.
Abracadabraus îl privi cu o expresie de nelămurire întipărită pe bicefal, apoi îşi întoarse lenticulii către Sophia Winfrey. Femeia zâmbi, iar Cabalianus desluşi în surâsul acela fugar o umbră de tristeţe amestecată cu melancolie.
„La finalul conferinţei de la Palatul Naţiunilor, i-ai spus ceva lui Guda”, insistă Juklian a doua oară. „Am găsit soluţia la eterna problemă a fiinţelor raţionale: cum să scoatem din mintea naivilor ideea stupidă că Dumnezeu şi-a împărţit creaţiile în premianţi şi repetenţi! Aşa ai spus. La unul ca tine, o asemenea remarcă nu e niciodată gratuită!”
Khazianul făcu un gest de lehamite. Nu părea defel atins de cele rostite de şeful AGENŢIEI. Mihail Storm se uita la Sophia Winfrey, ca şi cum i-ar fi cerut să vorbească, însă pământeanca se zmulse parcă dintr-o visare şi-l fixă pe Abracadabraus cu o privire atât de intensă, încât Cabalianus, care urmărea atent scena, se scutură, cutremurat de înţelegere. Tot ceea ce se întâmpla în acea încăpere avea o legătură cu finalul dialogului de la Palatul Naţiunilor dintre Guda Morasav şi Abracadabraus din Khaza.
„Abri, povestea asta nu poate rămâne îngropată într-un fişier de calculator. Şi nomienii, şi oamenii au dreptul să afle!”
Pământeanca vorbise aproape şoptit, cu o blândeţe ireală, ca şi cum ar fi vrut să-l protejeze, însă fiecare cuvânt al ei răsuna trist în tăcerea din încăpere.
„E doar o ipoteză”, răspunse khazianul, ezitând. Se uită spre consangvinii săi patrupezi, apoi spre oameni şi din nou către Juklian Ascamov. „Nomienii şi oamenii, chiar dacă au dreptul să afle, nu vor înţelege nimic. Noi, ca specii, încă nu suntem pregătiţi pentru asta.”
„Atunci ne vom pregăti”, răspunse cu dârzenie Ascamov.
Mihail Storm şi Vladimir Gurov schimbară priviri complice cu Sophia Winfrey. Era evident că pământenii şi Juklian Ascamov ştiau mai multe decât lăsaseră să se înţeleagă până atunci.
„Pe Ecletia, am făcut nişte cercetări”, începu Abracadabraus după o lungă tăcere. „Nişte studii… cum să vă explic… ceva mai neortodoxe, cum ar spune prietenii noştri de pe Terra. Este vorba despre o Instalaţie, ca să zic aşa, care, dacă ar fi construită, ar necesita o tehnologie foarte specială…”
„Ce tot vorbiţi acolo?” întrebă neliniştit Octophorius.
Nu-i răspunse nimeni. Erau atenţi la ceea ce spunea khazianul. Abracadabraus făcu o pauză. Trase aer în piept şi rosti, pe un ton cât se poate de serios, aceste cuvinte care, în liniştea generală, căzură aidoma unei sentinţe implacabile:
„Sophia Winfrey este în măsură să vă confirme că ipoteza pe care urmează să o expun a fost verificată pe Terra, deocamdată la nivel teoretic. A fost verificată şi pe Ecletia, tot din punct de vedere teoretic, înainte de întâlnirea de pe Platoul Hilon, însă efortul de a pune în practică un astfel de proiect părea pe atunci incomensurabil. În ultimii ani, tehnologia a evoluat semnificativ… Totuşi, mă întreb dacă guvernele Nomiei şi ale Terrei sunt capabile să şi-l asume… În termeni cât se poate de simpli, este posibil să obţinem o imagine holografică a lui Dumnezeu!”
Poți comanda romanul AICI!
